Info Luncavita

Parc natural Muntii Macinului

Parc natural Muntii Macinului

Parcul Naţional Munții Măcinului

Parcul Naţional Munții Măcinului

Parcul Naţional Munții Măcinului

Parcul Naţional Munții Măcinului este o arie naturală protejată, constituită prin Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 68/1998. Suprafața actuală a Parcului Național Munții Măcinului este de 11151,82 ha.

Din punct de vedere administrativ, suprafața se suprapune în totalitate județului Tulcea. Prin masurile de protectie ce s-au aplicat, fondul forestier al tarii noastre a devenit refugiul pentru majoritatea speciilor salbatice rare si deosebite. Pe teritoriul parcului se află două rezervaţii ştiinţifice: Rezervaţia Ştiinţifică Moroianu şi Rezervaţia Ştiinţifică Valea Fagilor care pot fi considerate Rezervaţii Strict Naturale .Parcul Naţional Munţii Măcinului este o zonă cu ecosisteme naturale şi cvasinaturale situate în mijlocul unei câmpii agricole. Seria de altitudini, condiţiile geologice complexe, microclimatele relativ umede şi izolarea de ecosisteme similare, au dat naştere unei concentraţii unice de specii de păduri specifice şi ecosisteme, elemente stepice, şi de biotopi alpini (de obicei la altitutidini mici) precum şi specii rare şi endemice.

Marea bogăţie de floră şi vegetaţie a Munţilor Măcin este reprezentată de peste 1.770 specii de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 0,05% din suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii sunt endemice pentru regiune. Din cele 72 de specii de taxoni ameninţate, 18 sunt rare pentru Dobrogea şi 5 sunt rare în Nordul Dobrogei.

Mai mult de 10.000 păsări răpitoare de zi mai mult de 20.000 berze trec prinacest coridor în fiecare an, ceea ce atrage ornitologi din ţară şi din străinătate. 181 specii de păsări au fost observate în parc, ceea ce reprezintă circa 50% din avifauna României. Vegetaţia bogată şi crăpăturile din stâncile granitice reţin apele pluviale eliberând-o treptat sub formă de pâraie primăvara, care reprezintă surse vitale pentru speciile din sălbăticie. Aceste pâraie ce apar primăvara întreţin o microfaună şi o microfloră bogate pe văile stepice umede.

În ciuda faptului că este izolată, zona suportă un efectiv destul de bine reprezentat de mamifere mari; lipsesc doar urşii. Lupul şi râsul în zonă, deşi rari, sunt totuşi prezenţi. Includerea şacalilor este atipică, dar efectivul acestei specii este în creştere în această zonă. Cele mai multe din aceste specii vânează în câmp deschis, în afara ariilor protejate, aşa că supravieţuirea lor depinde de forme adecvate de management şi protecţie atât în perimetrul cât şi în afara limitelor parcului. Înălţimea munţilor şi peisajele spectaculoase (în special formaţiunile granitice ale Culmii Pricopanului) fac din parc un loc important în mod dosebit, care atrage mulţi vizitatori. Munţii Măcinului formează o „insulă” de roci metamorfice şi eruptive ce se ridică desupra depozitelor leossoide pe platouri şi materii aluvionare. Parcul Naţional se situează pe cea mai veche formaţiune geologică din România, rest al cutărilor hercinico-kimerice. Cu toate că sunt munţi de altitudine relativ joasă 7 şi 467 m (Vf. Ţuţuiatul), aceştia au un relief pronunţat alpin, mai ales în zona graniţelor. Munţii sunt separaţi central: Culmea Pricopanului (cea mai înaltă şi cea mai omogenă), dealul Megina-Priopcea (la vest) şi Delaul Boclugea (la est) sunt separate de văi longitudinale şi depresiuni (Jijila, Greci, Cerna, Mircea-Vodă, Luncaviţa şi Taiţa).

Râuri cu apă permanentă sunt Jijila, Luncaviţa, Cerna, Sorniac are aparţin bazinului hidrografic al Dunării, iar bazinului hidrografic al Mării Negre, râul Taiţa. Râurile Sorniac şi Taiţa sunt îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, apele lacului fiind folosite pentru pescuit şi activităţi de recreere.

Mamifere


47 specii au fost identificate în parc. Specii de interes deosebit sunt:
• Cervus elaphus Cerbul Carpatin. Munţii Măcinului sunt singul loc din Dobrogea unde populează această specie, a cărui populaţie a crescut
în ultimii ani la 160;
• Capreolus capreolus- Căpriorul
• Sus scrofa- Mistreţul
• Lepus europaeus - Iepurele de câmp
• Vulpes vulpes - Vulpea
• Felis silvestris - Pisica sălbatică
• Lynx lynx - Râsul. Acesta a fost identificat la Hamcearca, dar existenţa acestuia în parc este necunoscută;
• Vormela peregusna - Dihorul pătat.
• Mustela eversmanni – Dihorul de stepă;
• Martes martes – Jderul de copac;
• Martes foina - Jderul de piatră.
• Canis aureus - Şacalul auriu. Este unul dintre cei doi mari prădător dinparc. Numărul acestora a crescut semificativ în ultimii ani, probabil datorită protecţiei îmbunătăţite.
• Canis lupus - Lupul. secte

Insecte


S-a identitficat un număr total de 1.436 specii. Trei dintre taxoni merită menţionaţi în mod special întrucât sunt endemici în zona parcului: Polia cherrug, Chersotis laeta măcini, Chersotis fibriola niculescui.

Amfibieni


7 specii au fost identificate. Două specii prezintă un interes deosebit. Bufo bufo este o relict glaciar în această zonă. Deşi este relativ comună în zonele colinare şi montane din România, a fost semnalată doar în 4 puncte ale Dobrogei; Rana dalmatina este răspândită în Dobrogea numai într-o arie limitată din
vecinătatea sud-estică a Munţilor Măcinului, fiind un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă.

Reptile


Au fost identificate 10 specii. Specii de interes deosebit pentru conservarea parcului sunt:
• Testudo graeca ibera (ţestoasa dobrogeană), monument la naturii
• Elaphe quatorlineata sauromates (balaurul dobrogean), cel mai mare şarpe din ţară, ameninţat de extincţie.
• Elaphe longissima (şarpele lui Esculap)
• Vipera ammodytes montadoni (vipera cu corn)

Păsări


13 specii răpitoare de zi cuibăresc în parc, reprezentative fiind: şerparul (Circaetus gallicus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), şorecarul mare (Buteo rufinus) şi şoimul dunărean (Falco cherrug). Munţii Măcinului este singurul loc din România unde cuibăreşte
şoimul dunărean. Prezenţa ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos) merită amintită, dat fiind că acesată specie populeză în mod normal pădurile alpine de peste 600m.

Localizare și acces


Parcul Național Munţii Măcinului este situat în sud-estul României, respectiv în nord-vestul Dobrogei, în judeţul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviţei şi înşeuarea Cerna-Horia, fiind încadraţi între 28º07´ şi 28º27´ long. E, respectiv 45º01´ şi 45º21´ lat. N. În partea de vest şi sud-vest a parcului, accesul se face de pe Drumul Naţional 22D, între localităţile Măcin şi Horia. La nord se află drumul european E87, între localităţile Măcin – Jijila - Luncaviţa. Drumul Judeţean dintre comunele
Horia şi Luncaviţa permite accesul în estul şi nord-estul parcului.



| ID: 28 |




Afișeazăharta

....